JOSEPH SCHMIDT





Tenorul român Joseph Schmidt, fiul Sarei şi al lui Wolf Schmidt, se naşte la 4 martie 1904, în Bucovina la Davideni – România, astăzi Ucraina, ca al treilea copil al familiei. A avut două surori, Regina şi Betty. La începutul marelui război, se mută împreună cu părinţii şi surorile sale la Cernăuţi unde, începe şi şcoala, dezvăluind o adevarată afinitate faţă de limbile străine. Acasă vorbeau româna, la şcoală germana şi pentru că era evreu, a învăţat şi ebraica. Cântă ca un simplu hobby, în corul sinagogii din oraş, având însă să realizeze în jurul vârstei de 20 de ani că muzica avea să fie viaţa sa, viitorul său.

Până în acel moment vocea sa cunoscuse o evoluţie frumoasă, devenind astfel tenor liric – adesea invitat să participe ca solist alături de corurile din Cernăuţi şi împrejurimi în diverse evenimente cultural-artistice. În 1924 iată, se aventurează în primul recital solo, interpretând cântece din folclor, cântece evreieşti dar şi arii de operă din creaţiile unor compozitori precum Puccini, Verdi, Leoncavallo, Bizet şi Rossini. Evenimentul s-a bucurat de un asemenea succes încât decide să plece la Berlin pentru a studia canto. La Berlin, este primit de unchiul său Leo Engel care se şi implică în pregătirea muzicală a tânărului său nepot, devenindu-i ulterior şi impresar.

Curând avea să atragă şi atenţia Maestrului Hermann von Weissenborn, la a cărui recomandare este acceptat la Conservatorul din Berlin. Singurul lucru care avea să întrerupă ascensiunea sa, este stagiul militar obligatoriu în 1926, desfăşurându-l în Boekinva unde spre fericirea sa este repartizat la orchestra militară. Trebuia să cânte la toba mare, aşadar… efectul trebuie să fi fost de un puternic contrast. A fost însă invitat să cânte şi pentru ofiţerii regimentului.

Imediat după stagiul militar devine cantor la Sinagoga din Cernăuţi pentru o perioadă, în 1929 reântorcandu-se la Berlin, hotărât să înceapă construirea unei cariere profesioniste.

Joseph Schmidt a avut un puternic handicap pentru un artist liric : înălţimea sa. Un tenor înalt de 1.50m nu putea să interpreteze pe scenă decât un numr limitat de roluri şi acestea, desigur, păreau să nu fie rolurile pentru care era destinat potrivit calităţilor sale vocale.

OPERA

Fără doar şi poate, Joseph Schmidt şi-a dobândit celebritatea întâi ca artist liric, timpul fiind de partea sa. Anii ’20 stau mărturie ascensiunii Radio-ului, în primii ani oamenii obişnuind să stea acasă ore în şir, nedezlipiţi de transmisiile radiofonice. Producătorii aveau să profite de acest lucru, cu precădere celebrul bariton olandez, Cornelius Bronsgeest, care devenise Directorul Radio Berlin.

Bronsgeest a văzut imediat în Joseph Schmidt potenţialul său de a cuceri audienţa prin radio, considerând că tenorul cu o voce unică, un timbru elegant şi un farmec natural, nu va putea face o carieră de anvergură pe scenă dat fiind înălţimea sa. De asemenea vocea sa, ca volum, ar fi fost prea mică. Un mariaj între un astfel de interpret şi microfon, trebuie să se transforme în succes şi, Bronsgeest a avut dreptate. Debutul lui Joseph Schmidt pe 29 martie 1929 în rolul lui Vasco da Gama din opera L’Africaine de Giacomo Meyerbeer – foarte populară în acea vreme – a devenit un mega-succes, conducând cu entuziasm spre următoarele transmisii live. A apărut de asemenea ca Hans în Die verkaufte Braut de Bedrich Smetana, Lionel în Martha de Friedrich von Flotow.

În următorii ani până în 1933 Joseph Schmidt a cântat nu mai puţin de 37 de roluri pentru Radio Berlin, incluzând lucrări de Adam (Le Postillon de Lonjumeau), Auber (La Muette de Portici), Berlioz (Benvenutto Cellini), Charpentier (Louise), Meyerbeer (Dinorah, Le Prophet), Mozart (Idomeneo, Die Zauberflöte), Offenbach (Les Contes d’Hoffmann), Rossini (Il barbiere di Sevilla, Willhelm Tell, Semiramide) şi Verdi (Rigoletto, La Traviata., Il Trovatore, Un Ballo in Maschera, Don Carlos si I Vespri Siciliani).

Joseph Schmidt cântă o singură dată pe scena unui teatru de operă, interpretând rolul lui Rodolfo în opera La Boheme de Puccini în 1939 la Theatre de la Monnaie din Bruxelles. Premiera din 19 ianuarie 1939 s-a dovedit a fi un mare succes în ciuda contrastului puternic realizat între dimensiunea mare a scenei şi înălţimea tenorului român, alte spectacole urmând la scurt timp după apărând în această producţie în teatrele de operă din Antwerp, Ghent şi Liege, dar şi în turneu în Courtray, Oostende, Bruges şi Verviers. În Olanda în Dordrecht, Utrecht şi în 'Princesse theater' din Haga. După aceasta, Joseph Schmidt este invitat să cânte un al doilea rol la Theatre de la Monnaie din Bruxelles, Eleazar din La Juive de Jacques Halévy. Proiectul avea să nu se materializeze, în 10 mai 1940 Belgia fiind invadată de trupele germane.

CINEMA

Era foarte clar pentru toată lumea că un tenor de celebritatea lui Joseph Schmidt trebuia şi văzut de către fanii săi. Dincolo de prestaţiile ocazionale în teatre de operă, existau în acea vreme (cu mult înaintea apariţiei televiziunii)  doar două căi pentru a realiza acestea: sala de concert sau cinematograful. Joseph Schmidt a apărut în ambele dar, fără doar şi poate, datorită filmelor a ajuns la un public atât de numeros spre care doar ca artist liric nu ar fi avut nici o şansă.

Primul său rol l-a jucat în 1931 în Der Liebesexpress de Robert Wiene. La scurt timp după, apar şi filmele create special pentru el. Primul dintre acestea a fost Ein Lied geht um die Welt de Richard Oswald. Filmul vorbeşte despre un tânăr artist liric incapabil să realizeze o carieră în lumea operei datorită staturii sale mici dar, care se bucură de o mare popularitate datorită radio-ului. În ciuda faptului că premiera acestui film a avut loc în 1933, după ce Hitler a luat puterea, film realizat de un evreu cu un evreu în rol principal, acesta a fost primit foarte bine de public în Germania. Alte ţări au urmat astfel încât Oswald şi Schmidt au decis în 1937 să realizeze o variantă în limba engleză a filmului intitulată My Song Goes Round The World.

Au urmat şi alte filme precum Wenn du jung bist, gehört dir die Welt (1934), Ein Stern fallt vom Himmel (1934) şi Heut' ist der schönste Tag in meinem Leben (1936). Ein Stern fällt vom Himmel (A Star Fell From Heaven) cunoaşte şi o versiune în limba engleză iar, din faptul că în ultimul său film Heut' ist der schönste Tag in meinem Leben Joseph Schmidt interpretează un dublu-rol, putem realiza că a fost nu doar un magnific interpret ci şi un extraordinar actor.

Schmidt a iubit Berlinul şi Germania iar publicul german l-a adorat în schimb, dar evenimentele fasciste l-au făcut să parăsească ţara în ciuda admiraţiei declarate a lui Goebbels care a spus că-l va face pe Schmidt arian de onoare. Schmidt se stabilise la Viena din 1933, făcând din acest oraş reşedinţa sa dar Anschluss l-a forţat din nou să plece.

Când după Germania şi Austria a fost subjugată de regimul nazist, cariera sa cinematografică s-a sfârşit. Planurile pentru realizarea unui film american nu au fost niciodată finalizate.

A realizat turnee în toate capitalele europene dar şi de două ori în America unde a fost supranumit Caruso de buzunar.

A realizat diferite turnee apărând în cele mai importante săli de concert din lume Londra, Viena, Budapesta, Cuba şi Mexic. De câteva ori şi în S. U. A. În 1937 se reântoarce la Berlin. În ultimii săi ani din viaţă, apariţiile lui Joseph Schmidt au fost realizate în Belgia, Olanda şi Franţa unde a şi realizat numeroase turnee. A fost foarte popular în Olanda, cântecul Ik hou van Holland cântant în olandeză este fără îndoială o clară mărturie.

Nenumăratele sale încercări de a ajunge în America în timpul războiului, nu s-au bucurat de succes astfel încât celebrul tenor ajunge în tabăra pentru refugiaţi Gierenbad de lângă Hindwhill în Elveţia unde se stinge la 16 septembrie 1942 din cauza bolii şi a epuizării. Este înmormântat în cimitirul Friezenber lângă Zurich.

Dr. Neil Kurtzman, într-un articol publicat în 1996 şi în care făcea o paralelă între destinele tragic ale lui Joseph Schmidt şi Fritz Wunderlich, spune: Toţi cei care îl ascultă pe Schmidt cântând, au aceeaşi imagine – vocea sună ca şi când ar veni dintr-un vis. Sunetul nu este italianizat, mai curând prăfos şi întunecos, un sunet asociat interpreţilor din Europa centrală. Fiecare cuvânt este încărcat cu substanţă. Tehnica, uimitoare şi fără efort. Ascultă trilul susţinut pe care-l inserează la finalul din Una furtive lagrima. Nici un tenor care a înregistrat aria nu produce un asemenea efect sau asemănator. Acutele lui Schmidt curg fără efort la fel ca şi registrul său mediu, ambele fiind impostate cu strălucire. Uşurinţa sa în limibile străine este de asemenea remarcabilă. A înregistrat cu precădere în germană dar şi în italiană, franceză, engleză îi este foarte uşor. Pe scurt, a fost o minune dar şi o victimă tragică a agoniei acestui secol.